De ce nu sunt un repetent

postare din 23 iulie 2009 pe BLOG
(fragmente)

.....
Nu v-am mai scris de mult ...

.....
simt că nu mai pot scrie la foc automat, cum o făceam înainte. Probabil că aici a intervenit şi recenta schimbare de mediu (a se citi revenirea din anul de schimb în Danemarca), sau poate că altele au fost cauzele. Nu le ştiu ...

.....
Acum, să trecem la subiectul postului. Vă spun de la început că e scris sub influenţa anumitor discuţii avute cu prietenii, şi în urma unei frustrări de care sufăr, dar pe care o voi elibera aici, acum, pentru totdeauna.
Şi da, pe unii vă atac.

Asta spune la dicţionar. Asta înseamnă repetent.

Nici nu ştiu dacă Ministerul îmi va echivala anul din Danemarca sau nu, şi deja au început să fie făcute glume proaste. Proaste, vreau să spun. Foarte proaste. Gen „eşti repetent”.

Azi vreau să mă adresez în special celor care nu înţeleg diferenţa dintre mine şi un repetent. Şi nu cei cu glumele. Ci celor pe care, într-adevăr, nu-i duce capul.

Pentru a rămâne repetent trebuie să urmezi cursurile unui an şcolar. În acelaşi timp, trebuie să dovedeşti atâta incapacitate de lucru încât să îi convingi pe profesori să nu te treacă la materiile lor (sau să le fii nesuferit, depinde şi de situaţie).
Apoi, în toamnă, dai şi nişte examene de corijenţă. Ca să rămâi repetent, trebuie să le pici şi pe alea. Că doar toată vara ai fost la mare, la soare şi n-ai învăţat.

Bun, acum să vă explic situaţia mea.

Elev român, plecat vara trecută la studii într-o altă ţară. Deci la studii, nu la furat de portofele. Într-o ţară despre care mulţi nu ştiu nimic: în Danemarca, nu în Spania sau Italia. Au auzit şi ei prin stânga şi prin dreapta că danezii sunt reci şi că limba e oribilă. Ei, uite aşa reci cum sunt ei, am avut prieteni mai mulţi ca în România, oameni care azi îmi spun că le e dor de mine şi că de-abia aşteaptă să ne revedem. Şi aşa cum e limba aia oribilă, în patru luni o vorbeam fluent. Patru. Unu, doi, trei patru. În concluzie, în timpul frecat de voi cam până la teze, eu am învăţat o limbă. Aşa urâtă şi rigidă cum e.

Undeva prin vară, când voi aveaţi vacanţă, eu am aflat că dau şapte examene. Mate (scris – 5 ore, oral – o oră), daneză – 5 ore, sociologie şi politică – 6 ore, germană – oral – o oră, ansamblu de proiecte – oral – o oră, engleză – 6 ore. Şapte examene finale care înseamnă mai multe examene decât am dat toată viaţa în România. Şi mai multe decât aţi dat voi până în clasa a 12-a. Iar de astea am aflat cu o lună înainte să le dau. Hai, ce vă mai aburesc atât, mai bine vă spun că am trecut anul şi gata. Şi l-am trecut cu o medie bună, din punctul meu de vedere, de elev care niciodată n-a avut în România medie generală sub 9,36. Nu vă zic mai multe, că pic în extrema cealaltă. Important e că eu nu ţin minte să fi fost declarat vreodată repetent. Nici în România, nici în Danemarca.

Dacă trecem peste aspectul şcolar, în partea numită „experienţă de viaţă”, voi sunteţi repetenţii. Mulţi dintre voi nu vreţi să plecaţi de acasă pentru că vă e mai comod aici. Vă e mai comod în braţe la mama şi la tata, la bunica şi bunicul. Vă e mai comod aici, că aici v-aţi născut. Vă e bine, da’ nu prea, cum era o vorbă de-aici. Ştiu acum, la aceeaşi vârstă cu voi, două limbi aproape de perfecţie, şi încă una pe care am făcut-o, săracul de mine, vreo 9-10 ani. Însă în mintea voastră de găini, tot un repetent sunt, nu? Urât, tare urât, să-mi iau prietenii în colimator. Ştiu, sunt un nenorocit. Dar măcar pe asta nu o contest.

Însă când aud replica de mai devreme, cu repetentul, îmi ies din pepeni. Şi ştiţi de ce? Pentru că eu consider că altcineva e repetent în situaţia asta. Şi sunteţi cam mulţi repetenţi şi incapabili psihic, dacă mă puneţi pe mine în aceeaşi oală cu leprele care n-au fost în stare să treacă anul. Şi uneori, când vă văd aşa de tălâmbi, mi-e tare milă de voi.

Gata, acum mi-am vărsat frustrările şi am aruncat şi cu destule lături în voi.
Suntem prieteni iar, nu?

Christian VASILE
2008-2009
Ovtrup - DANEMARCA

 

Salutare!

Parcă ieri eram pe aeroport şi cu lacrimi în ochi (sau zâmbet pe buze în cazul de faţa) ziceam la revedere pentru un an. Şi ne simţeam aşa mici aici într-o lume nouă şi foarte mare. Când am ajuns era totul ca şi un cadou nedesfăcut, care tocmai aştepta să îl deschizi, să îl descoperi, să îl savurezi, să te bucuri de părţile frumoase şi să te inveţe să treci peste părţile rele ajutând la clădirea personalităţii tale.

La început să înveţi să te bucuri pentru fiecare zâmbet şi cuvânt frumos, perioadă în care şi un salut putea să îţi înveselească ziua. Fiecare gest bun să însemne enorm pentru tine şi pentru fiecare gest pe care nu îl poţi înţelege să îţi faci o mie de gânduri şi să pui totul la inimă. Timpul a trecut, am zâmbit, am plâns, am râs, am ţipat înconjurat de prieteni, toţi cu câte o sticlă de vin în mână ca să demonstrăm cât ne bucurăm de libertate. Am dat până şi dreptate oamenilor aceia îmbrăcaţi in cearşafuri albe, meniţi să ne transmită un mesaj. Şi am realizat că până şi nenorocitul ăla de pachet de ţigari care a trebuit aruncat a avut scopul şi sensul lui. Am învaţat să dăruim, să primim, să nu ne mire generozitatea unora şi să zâmbim văzând că mai există şi oameni buni pe lumea asta.

Timpul s-a scurs aşa de repede. Cadoul, care la început stătea cu o fundiţă pe el, l-am desfăcut şi acum ne bucurăm şi de ultimele rămaşiţe rămase din el. Gândul cu care ne împăcăm: anumite părţi din cadou rămân pentru timp îndelungat, poate chiar pe viaţă.

Ni s-a spus că anul de schimb o să fie cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă experienţă, a vieţii noastre. Pâna acum nu pot să contrazic această afirmaţie.

A mai rămas aşa puţin, chiar trebuie să mă bucur de ultima lună jumate aici.

Aş scrie mai mult, dar e trecut de 11 şi mâine am lucrare la istorie şi, după şcoală, mă duc direct la ultimul seminar aici... Deci, mă duc la somn!

Alexandru Anton Sabo
15 mai 2009
Boltersen - GERMANIA

 

Mein Austauschjahr

Ich glaube alle hatten in diesem Austauschjahr „Gute Zeiten und schlechte Zeiten“. Wenn wir aber an dieses Austauschjahr denken werden, werden wir nur tolle Erinnerungen haben.

Es hat einen Monat gedauert und ich war „Verliebt in Berlin“. Meine „Freunde“ waren einfach ganz toll und die Gastfamilie war ein Volltreffer gewesen. Sie sind so was wie ein Gewinn in Lotto mit Zusatzzahl.

Es ist erstaunlich, wenn wir bemerken, wie schnell die Zeit vergeht. Ich kann mich schon erinnern, als ich hier gekommen bin. Ich würde nie Szenen aus diesem Austauschjahr vergessen wie z.B.: Als ich bei der 4. oder 5. Abendessen mit der Familie zum ersten Mal bei einem Scherz mitlachen konnte, als ich Sehnsucht nach meiner Gastfamilie hatte (als ich in dem Mittelseminar war) oder unsere Ausflüge.

Ich wusste nicht, was auf mich wartet und wenn ich jemand höre, dass er ein Austauschjahr machen will, dann lächele ich. Derjenige fragt mich dann, wie es ist ein Austauschjahr zu machen aber ich kann nur sagen: Du musst es selbst erleben… denn du kannst es dir nicht vorstellen und ich kann es dir nicht beschreiben... Es ist halt ein Austauschjahr.

Ich will am Ende allen tollen Leuten von YFU danken für alles was sie für mich gemacht haben.

YFU - Da wird dir geholfen…

Cristina STOICA
2004-2005
Berlin - GERMANIA

 

Dragă YFU,

.....
Din câte ştiţi eu a trebuit să schimb familia. Noua famile este tare drăguţă şi mă simt foarte bine la ei. Doar la şcoală nu pot spune că îmi merge foarte bine. Nu am prea mulţi prieteni şi cei din clasă nu mă prea bagă în seamă. Dar lucrul ăsta se poate schimba.

....
Crăciunul eu l-am petrecut cu familia gazdă. A fost cu totul altfel decât acasă, dar a fost foarte frumos. Revelionul l-am făcut la foştii mei colegi. A fost şi acolo foarte frumos. Acum mi-am dat seama că am găsit acolo foarte buni prieteni şi chiar dacă nu mai sunt acolo, la ei, tot vom păstra legătura şi ne vom vizita cât de des posibil. Eu sper din tot sufletul să îmi fac şi aici, în noul oraş, prieteni buni.

Chiar dacă până acum nu a fost totul aşa cum mi-am imaginat, nu îmi pare rău de loc că am venit aici. Cred că acest an ne face tuturor foarte bine şi reprezintă o experienţă pe care mulţi ar trebui să o trăiască. Acest an este o lecţie de viaţă. Fiind singuri într-o ţară străină, cu oameni străini, suntem obligaţi să ne descurcăm singuri şi asta este foarte bine.

Nu ştiu cum le merge celorlaţi din grup, pentru că nu am întâlnit pe nimeni din România (doar am mai vorbit la telefon) dar eu mă simt mândră de mine şi de restul. Doar acum realizez ce greu este să fi plecat de acasă.

Eu vă mulţumesc din tot sufletul că mi-aţi dat posibilitatea să ajung aici.

Lorena BĂLAN
2002-2003
Oldenburg - GERMANIA

 

Un Crăciun mai... anders, dar unul îmbucurător

Ca un copil mai "solitar" ce am fost (adik fiind singură la parinţi) sărbătoarea Crăciunului trecea într-o atmosferă frumoasă dar totuşi în linişte. Eeh, ce-ar fi un Austauschjahr dacă n-ar fi totul altfel, nu??? Păi... cu 4 copii în casă, Crăciunul e mai... hai să zic, puţin mai gălăgios.

24 decembrie
... scularea se dă p la ora 9... dar cine are chef să se scoale.... aşa d dimineaţă după c ne-am culcat pe la ora trei noaptea (eu şi fratele meu d 19 ani)... dar mă rog, cine nu se scoală după c a primit o cârpă udă pe faţă şi i s-a furat pătura. Aşa că, pe la ora 10 apar două feţe cam umflate de somn la masă. Ceilalţi se uită şi rânjesc cu gurile până la urechi: "... şi, n-aţi dormit prea bine azi-noapte, nu?" ha, ha.

Mâncăm ceva şi urmează împodobitul bradului... Râsete, ciupituri şi alte lucruri d genul ăsta sunt la ordinea zilei. Buuuuuuuun, pomul stă în sfârşit şi mulţi mai folosesc timpul să mai împacheteze ultimele cadouri... Pe la 4 trebuie să plecăm la biserică... Dar uuuups... pantalonii mei încă nu sunt uscaţi aşa că haideţi, oameni buni, că începe călcatu'.

Ajungem într-un sfârşit la biserică iar totul e minunat. C diferenţă faţă d cum e la noi. Aşa încerc să mă bucur d tot pentru că Doamne... MAI SUNT DOAR ŞASE LUNI... Parcă ieri erai şi tu pe aeroport şi ne luam la revedere... Mă rog, nu e momentul să devin depresivă

Acasă, masa de Crăciun... mare şi bogată şi aceaşi fericire, bucurie şi Heiterkeit.

Gata cu masa... urmează cadourile... începe un adevărat război d hârtii colorate aruncate peste tot. Îmbrăţişări, poze, strigăte d bucurie şi totul pe un fundal d Stille Nacht... Păcat că nu ninge

E, uite aşa a fost Crăciunul meu şi m-am gândit să-l împart cu cineva... Sper că şi tu ai avut parte d’un Crăciun perfect...

Pupici şi Grüssle d la
Alinsche (Alina IONESCU bei Familie Röskamp)
2002-2003
Heitersheim - GERMANIA

 

Liebe YFU-ler,

Ich bin jetzt seit genau drei Monaten bei meiner Gastfamilie und viele Sachen sind schon in der Zeit passiert. Ich habe mich immer wieder an unser Seminar erinnern müssen und an alles, was ihr uns beigebracht habt.

Eine Frage bei dem Interview in Bukarest war wie wir uns verhalten wärden, wenn die Klasse einen nicht akzeptiert. Es war so leicht damals darauf zu antworten, aber jetzt ist es ziemlich schwer damit umzugehen. Ich bin hier sehr gut in der Schule und habe schon viele 1-zer geschrieben und deshalb sind einige aus meiner Klasse sehr eifersüchtig auf mich. Sie haben sich dann von mir abgegrenzt, obwohl ich nichts dafür tun kann, denn ich lerne wirklich sehr wenig.

.....
Mittlerweile haben sie sich daran gewohnt und mir macht es nichts mehr aus. Es war aber ziemlich schwer damit umzugehen. Inzwischen habe ich meine Freunde anderswo gefunden und fühle mich richtig wohl. Ich bin in der Schulzeitung „HS Retro” sehr aktiv und wir haben vor zwei Tagen unsere erste Ausgabe herausgebracht. Ich war auch für ein Wochende mit einer anderen Redakteurin auf ein Schulzeitungsredakteureseminar. Es war ganz toll und das Thema war Europa und die EU. Wir haben eine EU-Sitzung simuliert und anschließend Artikel geschrieben. Meiner behandelte als Thema die Integration Rumäniens in die EU.

.....
Im ganzen geht es mir sehr gut auch, weil ich eine ganz tolle Gastfamilie habe. Ich fühle mich bei ihnen richtig wohl und es ist so wichtig eine Gastfamilie zu haben.

Jetzt erwarte ich die Antworten für das Mittelseminar. Ich kann immer noch nicht glauben wie schnell die Zeit vergeht. Ich freue mich aber schon auf unser Seminar nach der Rückkehr.

Bis dann,
Tschuß

Dora PALICI
2001-2002
Stöckse - GERMANIA

 

 

• CONDIŢII DE PARTICIPARE
• SECRETELE REUŞITEI
• CE ROL JOACĂ YFU
• UN AN DE STUDIU ÎN STRĂINĂTATE
• COSTURI
• CONDIŢII DE ÎNSCRIERE
• REGULAMENTUL YFU
• PROCEDURI
• ÎNSCRIERE
• MĂRTURII
• PARTICIPANŢI
• SPONSORI